ROSCI0099 Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Valea Legiilor

  • Amplasare pe teritoriul comunelor Fizeşu Gherlii, Sic, Ţaga, Geaca
  • Suprafaţa (ha): 1784 ha

Aria protejată ROSCI0099 Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Valea Legiilor a fost declarată sit de importanţă comunitară datorită faptului că pe teritoriul lui există 8 habitate de interes comunitar citate atât în Anexele I şi II ale Directivei Habitate cât şi în Anexele 2 şi 3 ale OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

Lacul Ştiucilor

Lacul Ştiucilor sau Săcălaia este cea mai cunoscută zonă umedă a Bazinului Fizeşului şi are câteva caracteristici distincte: este singurul lac natural din Transilvania care nu a fost amenajat pentru piscicultură, este cel mai adânc lac natural (dulce) al Transilvaniei, cca 7m, dar este şi cel mai mare ca suprafaţă din Bazinul Fizeşului (circa 26ha luciu de apă, plus alte circa 131ha de stufăriş) şi este singurul lac al Transilvaniei pe care se formează plaur la fel ca în Delta Dunării.

Este rezervaţie naturală din anul1966, ca urmare a Hotărârii Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Cluj, nr. 244/1966 (26ha. Ulterior suprafaţa rezervaţiei Lacul Ştiucilor a fost extinsă la 140ha prin decizia nr. 147/15.11.1994, dar numai la nivel judeţean. La nivel naţional suprafaţa protejată a rămas de 26ha (Legea 5/2000) până în anul 2004 când, prin H.G. 2151/2004, 140ha au fost desemnate ca protejate.

Stufărişurile de la Sic

Rezervaţia este listată cu codul IV.22 şi cu numele „Rezervaţia naturală complexă de la Sic” în HG 2151/2004, cu o suprafaţă de 505 ha.

Carateristic şi deosebit de important este masivul compact de stuf care se întinde pe aproximativ 260ha şi este cea mai importantă întindere de stuf din bazinul Fizeşului şi a doua din România după Delta Dunării. Masivul de stuf reprezintă zona ideală de cuibărire pentru Botaurus stellaris, Ixobrychus minutus, Porzana porzana, Panurus biarmicus, lăcari (Acrocephalus sp. – cel puţin patru specii), greluşei (Locustella sp) şi alte specii protejate conform OUG 57/2007.

Pădurea Ciuaşului

Este listată cu codul C.1 în HG 1581/ 2005 (Hotărâre privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone) la categoria C, arii de protecţie specială avifaunistică, cu o suprafaţă de 3 ha. Scopul acestei rezervaţii este conservarea celei mai mari colonii mixte se stârci de noapte (Nycticorax nyctricorax) şi stârci cenuşii (Ardea cinerea) din Transilvania. Conform legislaţiei europene, stârcul de noapte este specie prioritară pentru conservare, listată în anexa 1 a Directivei Păsări, iar la nivel naţional este o specie a cărei conservare necesită desemnarea de arii speciale de protecţie avifaunistică, conform OUG 57/2007.

Valea Legiilor

Este listată cu codul VII.3 în HG  2151/2004 cu o suprafaţă de 125 ha. Apare de asemenea şi în L5/2000 (Lege privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea III – zone protejate) cu acelaşi nume (cod 2333) şi cu o suprafaţă de 13,5ha.