Peisaj

Peisaj

Marea biodiversitate existentă în această parte a Transilvaniei este în strânsă legătură cu heterogenitatea structurală a habitatelor, iar aceasta cu modurile tradiţionale de folosinţă ale terenurilor. Peisajul cultural de aici a fost creat de către comunităţile locale pe parcursulsute de ani, începând din Evul Mediu. Una dintre aceste comunităţi, care prin organizarea particulară a satelor şi prin modurile de folosinţă tradiţionale ale terenurilor a contribuit major la conturarea peisajului, este comunitatea saşilor. Datorită practicilor agricole tradiţionale ale acestora, impactul antropogen asupra mediului a fost deosebit de mic, astfel încât în aceste zone mai există şi în prezent natură în stare semisălbatică şi sălbatică. Un impact antropic redus a determinat în timp o heterogenitate structurală mare atât la nivel de peisaj, cât şi  la nivelul habitatelor, evitând în acelaşti timp procesele de fragmentare.

Pentru a menţine acest peisaj tradiţional valoros, obiectivul nostru major îl constituie studierea şi conservarea elementelor structurale din componenţa peisajului, în special a celor tradiţionale.

În mod deosebit suntem interesaţi de terenurile agricole lucrate în mod tradiţional, de livezile vechi, adevărate colecţii de soiuri locale de pomi fructiferi a căror bază genetică este acum în pericol de dispariţie.

De asemenea, acordăm o atenţie deosebită studierii şi conservării pajiştilor cu arbori seculari, în special cu stejari seculari. Acestea din urmă - fostele ghindării ale comunităţiilor locale - au o valoare ecologică şi estetică deosebită prin prezenţa arborilor bătrâni. Înţelegerea şi protejarea configuraţiei tradiţionale a peisajului sunt esenţiale pentru conservarea acestuia şi a biodiversităţii pe care o deţine.

Cercetarea realizată de asociaţia noastră la nivel de peisaj a vizat atât speciile de plante, câtşi speciile de amfibieni şi păsări.

Referitor la plante, ne preocupă în special problema răspândirii speciilor alohtone, puternic invazive, care, aşa cum am mai arătat, influenţează negativ atât speciile de plante native, cât şi diversitatea de specii de animale nevertebrate şi vertebrate. Identificarea, monitorizarea şi controlul acestor specii, a focarelor de dispersie, este o preocupare majoră a noastră, fiind necesară pentru contracararea potenţialelor efecte negative din viitor.

În cazul amfibienilor a fost studiat modul de folosire al zonelor umede permanente în funcţie de tipurile de folosinţă ale terenurilor la 3 distanţe, pe o rază de 400m, 600m şi 800m în jurul  fiecărei bălţi, fiind analizate astfel atât habitatele de reproducere (zonele umede permanente), cât şi coridoarele ecologice de migraţie, impactul antropic (prezenţa şoselelor cu intensităţi diferite ale traficului auto şi a terenurilor agricole) şi locurile de iernare. Toate aceste cunoştiinţe sunt necesare pentru a putea conserva în viitor speciile de amfibieni, aceştia fiind organisme complexe cu cerinţe complexe în ceea ce priveşte existenţa şi dispunerea habitatelor la nivel de peisaj.

Referitor la păsări, a fost studiată şi se monitorizează preferinţa pentru modurile de folosire a terenurilor (variabile independente) de către 3 specii de păsări: şorecarul comun - Buteo buteo, acvila ţipătoare mică - Aquila pomarina (specie protejată conform Directivei Păsări Anexa I) şi cristelul de câmp - Crex crex. Ultimele două sunt “specii umbrelă”, deosebit de importante, fiind indicatori de biodiversitate.

Dezvoltarea aşezărilor urbane şi rurale a luat o amploare deosebită în ultimii ani. Dar extinderea zonelor antropice, realizarea planurilor de dezvoltare urbană şi rurală, trebuie să ţină cont de dispunerea habitatelor şi speciilor valoroase la nivel de peisaj, pentru a minimaliza pierderile de biodivesitate. De aceea, o preocupare majoră a noastră, este participarea la realizarea acestor planuri de dezvoltare urbană şi rurală, precum şi informarea şi conştietizarea permanentă a autorităţilor competente cu privire la impactul extinderii habitatelor antropice asupra celor naturale.